Dancing in the rain

Loading...

miercuri, 9 iunie 2010

Indiferenta doare..sau nu?


Este primul pas spre monotonie si singur pas de echilibru ramas.A fi indiferent inseamna a nu suferi,a nu plange,a nu fi confuz,a nu ti pune intrebari fara raspuns, a nu fi ingrijorat..adik a sta fara probleme..linistit si fericit. este oare indiferenta fericire?
Este oare indiferenta liniste?eu inca nu pot sa cred suta la suta.nu am cum.pentru ca principiile mele nu s au nascut asa..am avut un alt gen de evolutie..dar ceva in mine imi spune ca voi fi convinsa ca asa trebuie gandit fenomenul odata cu pasii facuti pe cararea vietii indreptandu ma spre sfarsit..doar asa voi putea sta linistita. si asa un inger cade cu tot cu sperantele lui..se prabuseste in multimea de roboti ce nu privesc in jur.isi strange aripile cazute de pe jos si le pune intr o cutie.o ridica si o cara in spate cu lacrimi in ochi.gandindu se la momentul in care albul devine gri si lacrimile vor inceta sa cada...la schimbare.. da, se gandeste la schimbare si ii e greu sa o accepte.crede in iubire din ce in ce mai putin...trist si de necrezut dar ajungem lipsiti de scrupule si fara teama de ceea ce ar trebui sa ne fie frica..temerile noastre se schimba..ne va fi frica de natural si vom tinde spre superficial..incet..incet..ne cade o geana si se spulbera un vis..ne apare un rid si noi incercam sa l anulam..

miercuri, 19 mai 2010

Calatorie in adancul sufletului



In cele din urma raspunsurile ajung la tine.Le ai cautat mult timp si te intrebai de ce nu intelegi.Nu era inca vremea.Acum poti sa asculti si ceea ce este pe fundal
poti vedea si ce este in indepartare,poti intelege de ce persoanele plang cand isi aduc aminte de momentele triste,poti intelege de ce suntem intr o continua cautare,
poti intelege tot ceea ce va urma sa ti se intample,poti zambi cand privesti un copil ce rade,iti poti dori sa ai aripile unui pescarus,poti lupta pentru ceea ce
este pt tine important,iti poti cauta sufletul pereche..
In dezordinea ce o aveam in cap reusesc sa pun totul cap la cap si sa gasesc aceste raspunsuri,sa caut seninatatea si sa am rabdare pana o voi gasi,reusesc sa privescin ochii celor ce tin la mine si sa le ascult cuvintele,sa incerc sa traduc totul pe limba mea si sa raspund din suflet.Reusesc sa opresc lacrimile ce vor sa iasa la suprafata,pot sa iau de mana pe cine iubesc si sa l sarut lung,pot sa incerc sa ajut pe cine are nevoie de mine.Pot sa fiu acolo cand ma striga si pot sa mi imaginez ceea ce as vrea sa mi se intample,sa construiesc o piramida a dorintelor ce urca pana in nori..poate chiar mai sus.
Misiunea mea este cea de a mi lasa inima sa zboare,sa caute o alta dimensiune apropiata de ceea ce inseamna paradis.imi voi intinde aripile si voi cauta fericirea.
Acum imi place sa mi imaginez ca soarele a rasarit pentru mine si ca ploia vine pt a mi spala sufletul,frunzele pomului de argint cad pt a mi crea un covor pe care sa
pasesc si zgomotul valurilor marii este defapt vocea ei ce ma tot indeamna sa intru in mare si sa privesc lung spre infinitul ei,sa mi imaginez ca acolo este un sfarsit
de lume si ca de acolo incepe alta.Acum stiu ca norii danseaza pe cer dupa muzica ce mi o canta pasarea de la fereastra,vantul adie pt a mi racori incheieturile atunci
cand obosesc,si cu toatea acestea pot sa spun ca lumea este a mea si ca niciodata nu voi ramane singura!
Inchid ochii si as vrea sa adorm,imi imaginez ca sunt printre pesti in adancul oceanului.Imi imaginez ca vad un delfin indepartandu se intr o padure de alge si asa
descopar linistea marii,aud doar cantecul unei balene ce si invata puiul sa iasa din cand in cand la suprafata in lumea noastra pt a trage aer in piept.Reusesc sa
descopar lumea lor,si nu se supara.Ma lasa sa privesc minunatiile din jur,corali si flori de mare iar in mintea mea cant si eu cu ei si asa adorm cu linistea oceanului in
mine..
Ma trezesc si o iau de la capat,fie soare,fie ploaie,ziua este frumoasa pentru mine si clipele sunt lungi pt ca le bag in seama si incerc sa inteleg orice secunda ce
ticaie in ceasul de perete.Pretuiesc fiecare moment si fiecare cuvant spus din iubire.fiecare "te iubesc!" este ca primul si fiecare mangaiere este minunata.
Clipele lungi ma ajuta sa gasesc rostul fiecarui cuvant rostit de mine sau de cei din jur,fiecare privire confuza sau plina de fericire,trista sau deprimata.Pot
sa fac diferenta oricariu gest si asa reusesc sa fac ceea ce este potrivit..

..si merg mai departe...

vineri, 23 aprilie 2010

Durerea cui?


E trist cum la nivel mondial exista prea multi ce cauta de lucru si foarte multi ce nici macar n au chef sa munceasca,cum ar fi fost daca si aia ar fi vrut un loc
de munca.In orice caz suntem foarte multi si nu e asta singurul motiv,cei care muncesc sunt suprasolicitati tocmai pentru a reduce costurile patronului de 2 lei
ce gandeste in acest mod..pentru a reduce costurile reduce personalul si asa se imbogateste..ce sistem de tot rahatul.Vezi saracele chelneritze ca si dau duhul la
locul de munca nefacand fata programului si clientelei de unele singure..cum poti sa tii o simpla chelneritza 12 ore de munca si sa o pui si sa spele tot localul
pentru ca te doare in buzunar sa iei o femeie de servici platita la ora..sau ce sa mai zicem de cei ce muncesc in birouri..isi petrec si timpul liber in birou,la servici pentru a rezolva ultimele probleme ramase.Zice cineva:"hai ca te platesc pentru orele in plus"?Sunt putini cei care o fac..monedaaaaaaa..banul are valoare,de mult a ajuns banul la valoarea vietii.Ne ducem tot in jos si nimeni nu schimba nimic decat nivelul monetar.Eu nu ma plang,dar vad lume trista in jurul meu..si fuck!ne intrebam cand ajungem acasa de ce suntem stresati..se intreaba medicii cand se fac statisticile de ce mor tot mai multi oameni de inima..de ce se inmultesc fumatorii?si totul e in lantz.Vrem pace si armonie?e pai nu mai e cazul ca speranta sa se prezinte pe la usile caselor noastre..

Sunt prea multi ce sunt dati afara neplatiti,prea multi ce lucreaza la negru..ca vezi Doamne, asa nu se mai platesc taxele.Ehh, parca s ar plati din buzunarul angajatilor.
Pai nu!Tot patronul se imbogateste..e adevarat ca riscul e de partea amandurora..dar angajatul ala amarat ce are de castigat daca tot risca..sunt si multi cei ce se cam satura si pleaca in lumea larga..zic ei:acolo e mai bine! si zic bine."Foarte bine" nu este nicaieri din pacate,doar "mai bine" poti gasi.Macar atat. Si o sa inchei ca deja o dau in Parazitii.

Feb 4, 2010

"Caut loc de munca,constructii interioare sau exterioare..am 21 de ani sunt din campina..si sunt dispus ptr orice oferta,astept un raspuns la nr de telefon 072931xxxx sau adresa de email .. .multumesc anticipat
x din cernavoda"

Feb 4, 2010

"sint lacatus mecanic confectii metalice si constructii metalice,si naval.cunosc desen tehnic si sudura .caut loc de munca in strainatate numai pe baza de contract tel.0768xxxxxx.ofer seriozitate si cer seriozitate.
x din Medias, Romania"

joi, 22 aprilie 2010

Bucatzele


Sunt bucatele din mine..sunt bucatele din tine..sunt bucatele din noi ce trebuie puse cap la cap.Asta numim noi a construi ceva in viata..defapt ne construim pe noi
si ne regasim,ne provocam si luptam pt a ne recupera aceste bucatele doar ca eu am pierdut prea multe in luptele ce le am avut cu armatele destinului si le am pierdut
pentru ca nu am stiut sa mi aleg aliatii si asa se intampla cand ai prea multe propuneri de alaturare:nu mi am rezervat timpul necesar pt a analiza..asa e la inceput..
Si apoi incepi sa apelezi la constiinta..o dai in religie..o dai in spiritualism..o dai in orice,numai bine n o dai..si asa lumea te ia de nebun..incepi cu pesimismul.
Apoi o dai in paranoia,te uiti in jur si te intrebi de ce traiesti si pt cine lupti..deci vezi apelezi la ea.De cand eram mica tata imi spunea:"fata mea..traim in secolul in care conteaza imaginea!" Aveam doar 10 ani si nu intelegeam bine ce spune..important e ca mi amintesc,si asa este,ce este?doar imaginea..hainutze,posetutze..banutzi,
masina luxoasa,telefon de sute de euro,blugi doar de la ck..sosetutele armani,posetutza miu miu..

Si incepi sa te saturi..zici:"imi trag doua cizme de cowboy si o camasa in carouri cu bulgii stramti inchisi la culoare..parul cret lasat liber ciufulit..manecile suflecate si go girl...la pas in lumea larga..libera,fara teama,fara frica de a pierde ceva.Prin intrebari si raspunsuri satisfacatoare se ajunge la o anumita excitare de natura psihica iar dupa putin timp ajungi la concluzia ca ceea ce te multumeste psihic este mult mai puternic si mai placut decat ceea ce te multumeste fizic.Sunt bucatelele din puzzle si vreau sa le gasesc pe toate.

miercuri, 21 aprilie 2010

Cutremurul de la L' Aquila inca in visul meu


Azi de dimineata m-am trezit toata transpirata respirand greu.am visat ceva urat.Fara forta,cu greu m-am ridic fund si am incercat sa mi amintesc ce am visat..cateva imagini am inceput sa descifrez.un bloc care se clatina,persoane care tipa..frica si disperare..era chiar blocul in care locuiesc,un bloc de 8 etaje,cum e posibil?Imi amintesc ca blocul cade si eu nu ma trezisem inca in timp ce ne prabuseam cu totii..nu reuseam sa revin la realitate..
Ciudat,dar ne am salvat..nu murise nimeni si blocul aluneca la vale cu noi prinsi inautru.cum am putut sa raman treaza intr un vis de prabusire?stiu ca deobicei persoanele se trezesc cand cad in gol.
Imediat mi am adus aminte de cutremurul din L'Aquila.Aveam inchiriata o casa.Acolo locuiam cu mama.Eu ma tot deplasam,dar mama era mereu acolo,pana cand intr o sambata m am trezit nervoasa si nu mi explicam de ce,am sunat o pe mama si i am spus ca trebuie sa ne mutam de acolo,sa faca repede bagajele si sa schimbam casa si orasul.Ea nu intelegea de ce iar eu nu i puteam explica,nu aveam niciun motiv intemeiat pentru a lua acea decizie.Dupa amiaza am pornit spre L'Aquila.ajunsa acolo priveam colinele si muntii ce erau de jur imprejur.Zona ce se aseamana foarte mult cu depresiunea Petrosani din judetul Hunedoara.
Priveam casele constuite acum multa vreme cum rezistau inca pe pamantul cutremurat an de an.Am ajuns la mama.am incarcat masina cu valize si am venit la mare...ziua a trecut..mama dormea iar eu nu aveam somn..stateam in fata calculatorului si intentionam sa pierd toata noaptea asa..pana la ora 3 dimineata cand se cutremura tot in jurul meu..fara panica m am dus la mama in dormitor si am trezit o.Ea era foarte speriata si plangea..a durat 30 de secunde..30 de secunde ce pareau prea lungi..cand totul s a sfarsit ne am linistit,adormind impreuna.
Dimineata ma trezeste mama si mi spune ce a vazut la stiri,ce s a petrecut in muntii unde noi aveam casa.mii de persoane disparute si tot orasul distrus..parintii ce plangeau copiii,copiii ce si cautau parintii..persoane ce si priveau casele distruse..400 persoane moarte din care 40 de romani..familii cu destinul schimbat,distrus..de acolo venisem eu cu o zi inainte..cutremurul ajunsese si la noi,la mare,dar nu s a intamplat nimic,din fericire!
Plang pentru ei,pentru cei ce acum nu mai au!Pentru cei ce plang,pentru cei ce sufera si acum,pentru cei care au pierdut familia,pentru cei care sunt pierduti!Sper ca suntem departe de o alta tragedie ca cea de la L'Aquila.

marți, 20 aprilie 2010

il mio angelo


Tu esti ingerul meu venit de departe,de sus pentru a mi aduce dragoste,pentru a mi neutraliza gandurile si a mi deshide larg ochii..ochii tai imi spun ca esti de partea intunecata dar bratele ti se deschid in semn de pace,puterea ce o ai te inalta deasupra tuturor si tu..tu esti ingerul meu ce mi aduce iubire si imi mangaie sufletul.
Venit de departe,de sus reusesti sa mi aduci in suflet sentimente puternice,mi te arati intr un mod deosebit cu o oglinda in mana..ma uit in oglinda si tu o arunci pe
pamant facand o bucati..mii de bucati de oglinda intre noi si tu imi surazi in semn de satisfactie.vrei sa fii tu oglinda mea si imi imiti orice miscare..tu esti acelsi
inger ce mi aparea mereu in vis..acum te am in fata mea si nu stiu sa ma abtin a nu te provoca la lupta pentru cucerirea inimilor.parul tau lung si bratele tale atat
de puternice imi lasa senzatia ca ceva nu se potriveste..caracteristicile un pic feminine cu cele atat de masculine imi spun ca ai sensibilitatea necesara pt a ma
intelege,pe mine,ca femeie..si ca ma poti proteja indeajuns tu ca barbat..chipul tau perfect ma induce in eroare..
Ma iei de mana si incepi sa pasesti spre lumina,o caldura incredibila imi patrunde interiorul corpului si ma face sa tip privindu te confuza ca si cum nu as mai tine minte exact cine esti si de unde vii.ma privesti inapoi si imi spui: " sunt perechea sufletului tau!"

O replica banala la care in mod normal as fi ras si as fi raspuns inapoi ca nu cred in asa ceva.Dar tu m ai facut fara prea multe cuvinte sa cred ca exista ingeri
si ca exista suflete pereche.Sa cred in ceea ce deobicei imi imaginam ca urmeaza dupa sfarsitul unui film de dragoste..noi suntem continuarea unei frumoase povesti de
iubire!

luni, 5 aprilie 2010

autostima este motivare



atunci cand nu mai crezi in propriile forte,fa ceva!este urat sa nu ai incredere in tine..ajuta te sa te iubesti si sa te pretuiesti..testeaza te eventual..da ti
valoare..invata sa te cunosti mai bine analizand propria lume interioara in toata complexitatea ei focalizand atentia nu doar pe aspectele negative ci si pe cele
pozitive mai ales!pentru asta trebuie sa fi obiectiv..a ramane blocat la ideea ca nu poti face ceva nu te ajuta sa te cunosti..chiar daca asta presupune un anume risc,
trebuie sa fi sigur pe tine..
O poveste

"Un rege isi puse curtea la o incercare pentru un post important. Numerosi oameni puternici si intelepti se aflau in jurul lui.
"Inteleptilor - spuse regele - am o problema si vreau sa vad care dintre voi este in stare sa o rezolve."
Ii conduse pe oameni la o usa enorma, mai mare decat vazusera vreodata. Regele le explica :
"Aici vedeti cea mai mare si mai grea usa din regatul meu. Care dintre voi poate sa o deschida ?"
Unii dintre curteni scuturara doar din cap. Altii, care se numarau printre cei intelepti, se uitara la usa mai de aproape, dar recunoscura ca nu pot sa o faca. Cand inteleptii spusera asta, restul curtii consmiti ca aceasta problema este dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la usa. O examina cu ochii si cu degetele, incerca mai multe posibilitati de a o deschide si, in cele din urma, o trase cu o smucitura puternica. Si usa se deschise. Fusese lasata intredeschisa numai, nu inchisa complet, si nimic altceva nu fusese necesar, decat bunavointa de a realiza ceva si curajul de a actiona cu indrazneala. Regele spuse :
"Vei primi postul de la curte, pentu ca tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iti pui propriile puteri in joc si ai curajul sa risti o incercare "

cu un element gasit in puzzle am simtit ritmul indian


Imagineaza ti niste casti ce ti transmit urechilor sunete ce te fac sa nu te poti abtine sa te misti,un ritm ce ti produce o stare de euforie ce te face sa bati din
palme.Piciorele incet incet mi se departeaza si coatele la fel,continui sa bat din palme,ridicand un picior apoi altul si pe ritm simt cum inima imi bate..
Sunetul intra in mine si devin o imagine care privita produce acelasi efect.Nu mai simt cum calc,simt ca plutesc si ca pot face orice miscare,inchid ochii si
incep sa cant invartindu ma ca un zbarnel.ma opresc brusc si incep sa mi misc soldurile,privesc intr-un punct fix orice miscare as face,bat din picioare
si continui sa privesc fix..ma aplec si continui sa bat din picioare..mainile mi se unesc si corpul se indreapta,realizez ca ma alfu pe o plaja si ma misc in
nisip.Este minunat cum reusesc sa dansez libera avand ca spectator marea..ma opresc si privesc spre apa.Ritmul nu dispare iar eu pasesc incet spre mare.As vrea sa ating apa!
privesc cum imi vorbeste si incerc sa o inteleg..imi spune ca pentru a o intelege mai bine trebuie sa intru si fara sa mi dau seama deja sunt in mare.
Privesc in jur si vad cat este de limpede..briza marii ma mangaie si ma indeamna la dans.Din nou palmele incep sa faca zgomot dar acum as vrea sa schimb un pic ritmul,sa l incetinesc un pic pentru a fi in sincron cu marea.Vreau sa dansez impreuna cu ea!m a invitat..imi departez mainile si ma misc lent odata cu valurile ce mi le trimite..
sunt anumite emotii ce le putem controla si emotii ce nu le putem controla,emotii ce le putem accepta si emotii ce le putem refuza,emotii ce putem crea si emotii ce putem distruge.suntem capabili sa ne imaginam si asa reusim sa dam viata senzatiilor.
Imaginatia este un dar ce trebuie dezvoltat,este un dar ce are o importanta majora in baza noastra a vietii.

duminică, 4 aprilie 2010

ochelari de cal


A invata de la ceilalti este un lucru mare.Multi reufza sa priveasca in jur..iara atunci cand o fac reusesc sa faca decat o analiza superficiala a ceea ce au
in fata ochilor.Nu reusesc sa gandeasca spre ideea ca le poate fi de folos,chiar daca nu este de al lor gust..urat!pt ca doar asa poti evolua si poti perfectiona
oricare parte din tine,doar asa poti merge mai departe cu mai mult curaj si experienta.Am observat ca sunt foarte criticata iar eu nu reusesc sa o fac,reusesc sa observ si sa comentez,sa descriu si sa analizez(si zic eu..deloc superficial)mai nou,am pierdut din atributele pe care le aveam pt care eram foarte criticata,tineau un pic de varsta si copilarie.Acum sunt din ce in ce mai putine iara criticile dispar pt ca nu mai au subiect dar persoanele tot nu reusesc sa accepte modul meu.

Acum este si mai urat pt ca nu mai exista motivele pt care ma judecau,se legau practic de nimicuri,acum nu ma suporta si gata..ciudat..oare pt ca mi place sa invat de la altii si reusesc foarte bine sa mi adaug mereu tot mai multe experiente pe orice plan?sunt in milano si observ aceeasi atitudine doar ca un pic mai diplomatica.Persoanele se ascund mai bine si comunica mai usor si mai educat fata de personajele din alte locuri.Sunt la un curs important unde imi petrec toata ziua impreuna cu colegii de la 9 dimneata la 6 seara.Am reusit sa facem din 10 persoane ce provin di diferite locuri ale lumii (republica dominicana ,romania, ungaria, italia, rusia)un grup dragut si foarte bine strans,ceea ce la mine in tara niciodata nu am reusit sa fac nici in 10 ani.Persoanele se privesc si se studiaza dar se critica mai putin,cu cat imi petrec mai mult timp afara si cu cat vad mai multe locuri ajung tot mai aproape de concluzia ca la noi in tara este o mentalitate foarte redusa,incuiata,ciudata..cum doriti sa i spuneti.

Si au trecut doar 2 ani...ma gandesc ce voi mai vedea cu acesti ochi..si de cate ori va trebui sa mai oftez din acest motiv..

miercuri, 10 martie 2010

inceput de puzzle


."a nu fi capabil sa opresti fluxul gandurilor este o suferinta teribila"..dar nu ne dam seama pentru ca majoritatea avem aceasta problema..de aceea este considerata o situatie perfect normala.Opusul acestei situatii era numita de vechii samani Liniste interioara..si atunci imi iau o pauza:
"ma simt eliberata..parca.."zic usurata cu un suras pe buze,simtind ca inima imi bate din ce in ce mai tare,constienta ca acum trebuie sa o iau de la capat.simt aerul cum imi ajunge in plamani,simt cum vantul imi mangaie fata.
incep sa refac un puzzle regasit in interior miscand piesele cu gandul,foarte atenta pt a nu gresi nimic.caut si caut piesele nevazute,ascunse in spatele confuziei din adancul inimii extrem de convinsa ca am sa le gasesc curand.ating din greseala un presentiment ce mi sopteste ca totul va fi bine..caut in continuare cu mai mult curaj si speranta si in cele din urma gasesc doua piese:rabdarea si dorinta.
Le pun impreuna cu celelalte si imi spun:"acum pot!"..pot sa ascult,sa urmaresc si sa doresc sa stiu mai multe...pot sa fac timpul sa incetineasca un pic pt mine..pot sa ma opresc pentru cateva secunde sa caut in interiorul meu ceea ce este absent in ale mele ganduri...

Pot sa..


astazi de exemplu..vreau sa pierd ritmul...pot sa deschid fereastra si privesc soarele...pt ca azi e soare,nu e frig...azi pot sa ma plimb pe plaja si sa alerg cu cainele in ce directie imi doresc..pot atinge nisipul...pot sa gandesc cu voce tare...pt ca astazi pot sa fiu singura...pot sa zbor cu gandul intr un loc unde pot sa fac ce vreau..astazi pot sa inchid telefonul...e ocupat..sunt ocupata!hehehe

duminică, 7 martie 2010

Un mod

Isi pune zilnic aceleasi intrebari si se consuma pentru aceleasi probleme.pentru ce atata curiozitate?nu poate lasa lucrurile asa cum sunt si sa faca ce e bine pt el?
Sunt atatea greutati ce le intampina.oare asa ii este dat sau si le creaza singur?este confuz intr-o celula inchisa de ceva timp.nu are aer pentru ca nu respira.aerul exista dar de ce nu poate respira?ii este frica de poluarea lui?sau vrea si ceva il tine?

Inca respira.isi arata vointa si sentimentele puternice ce inca mai zac in el.fuge in spatiul infinit al durerii si isi misca inca pleoapele pline de oboseala cu greu,respira greu.totul e un vis urat?este viata ce arata cat este de dura. Peretii labirintului i se par din ce in ce mai inalti,vantul sufocabil din ce in ce mai puternic iar lumina din ce in ce mai putina.nu gaseste nici o iesire doar usi ce duc in alte coridoare pline de o caldura insuportabila.
Este un mod urat de a privi situatiile intampinate in viata dar cateodata chiar se intampla ca lucruile sa nu mearga bine,omul lupta..cauta si cere,plange si suspina dar stie ce inseamna si fericirea,zambetul si iubirea.
Din fericire omul stie sa iubeasca si sa spere,doar ca cei mai multi au uitat lasandu se acaparati de greutatile intalnite pe parcursul vietii,ignorand micile minuni ce se intampla in jurul nostru fara a se gandi la ceea ce planeta noastra ofera si la ceea ce altii pot da.

ochii interzisi

I l privesc in ochi si ma priveste la fel..il ating accidental si nu l deranjeaza..sufletul imi sopteste sa ma apropii si el ramane pe loc privindu ma lung...doi ochi mari negri imi inmoaie corpul..simt ca ametesc si surad ca o toanta..imi raspunde la chemare si nu are teama sa mi ia mana sa mi o aseze pe pieptul lui in dreptul inimii..ma las dusa de val..accept provocarea dar cedez si mi trag mana repede inapoi...cand este in preajma mea simt caldura razelor de soare chiar daca soarele lipseste...aud pasarele cum canta..simt ca plutesc si as vrea sa l sarut..
-oricare atingere de a ta ma topeste...stiai?am vorbit de nenumarate ori cu tine in vis si ti am spus tot ce vroiam sa ti spun cand erai in fata mea ..frica..placere...emotii...dorinta....asa te descriu si te am in mine...reprezinti interiorul meu cu exteriorul tau..fiecare cuvant pe
care mi l ai spus tin minte...si mi rasuna intr una vocea ta.am impresia ca te vad peste tot...de ce ne blocam atunci cand ne privim..poate pt ca stim ca este interzis sa ne lasam purtati de valul emotiilor noastre..si ne oprim brusc dar fara sa ne trezim la realitate...asa mi place sa gandesc..ca si tu simti la fel..
vreau sa te revad si sa ti vorbesc,sa te privesc in ochi si sa ti spun ca mi ai lipsit cat timp ai fost departe de mine..dragostea este nebuna...vine cand nu te astepti..
fara sa bata la usa inimii...intra neinvitata si ma cuprinde toata...corpul imi arde si ochii imi surad..inima bate tare si gandul este lung..lung vine spre tine..si cuvintele nu ajung.
oare stii ca eu sunt aici si te astept?oare stii ca sunt dispusa sa respir pentru tine daca tu vreodata nu vei mai putea?oare iti poti imagina ca daca singuratatea te
inconjoara pot veni eu sa te imbratisez..si daca simti ca usile se inchid eu sunt acolo sa le sparg...
pasiune interzisa...se termina cu dorinta neimplinita si remuscari..te indragostesti si te pierzi...te trezesti la realitate si regreti..

Doi pasi..(dialog cu ea)

Doi pasi si este de ajuns sa ti dai seama unde gresesti..doi pasi..importanta e directia..daca simti ca esti o persoana care actioneaza doar din sentimente,emotii
si senzatii..atunci trebuie sa pasesti spre poarta ratiunii si sa cauti legatura dintre ele..incearca sa te asculti si sa te intrebi..da ti importanta.
totul incepe cu dialogul dintre cap si piept..tu insemni cele doua..nu poti avea o evolutie fara una din ele...
conteaza frumusetea exterioara dar si cea interioara..pt a fi privit intr un mod deosebit.
-poate ca ar trebui sa devin vegetariana..poate calugarita..poate psiholog...poate nebuna..poate nevasta..poate mama..poate toate astea la un loc pt a ma putea cunoaste.
-nu mai vorbi prostii...echilibrul si rabdarea sunt cele mai importante calitati ale unei persoane..gaseste le!vei fi fericita...alege!ai nevoie de tine..asculta bine ce ti doresti,asculta ti inima..da ti o sansa..nu ti plange de mila niciodata..
-nu stiu ce vreau sa fiu..imi lipseste copilaria..vreau sa fiu femeie totodata...vreau ca viitorul meu sa fie subliniat de dragoste...dar parca mai mult de cariera.si asa ajung sa fiu confuza.
-trebuie sa te ajuti sa intelegii...forta si intelepciunea nu ti lipsesc..incearca sa ti creezi frumusetea interioara..daca o ai deja..ajut o sa evolueze..tu nu ai nevoie de altii...ai nevoie de tine...si altii au nevoie de tine..

Vad,vreau..strig!

''vad in jurul meu oameni ce nu pot fi ajutati de nimeni,persoane prinse in aceasta inchisoare a slabilor unde soarele rasare numai cand vrea el.
geamurile inchise.usile au lacat.nu intra lumina.se aud doar soapte ale celor ce vor sa iasa de aici.nimeni nu a iesit pana acum.se aude ca cei de afara ne cred nebuni,ei cred ca noi nu avem scapare.noi avem speranta iara ei au tot.cu toate ca suntem inchisi,traim in acelas spatiu cu ei..un spatiu sferic fara sfarsit...ei ii spun Pamant,noi ii spunem Cosmar..ei ne numesc Slabii..noi ii numim Oameni..ei ne judeca...noi ii lasam in pace.''
deschide ochii nedumerit...adormise pe o platforma de lemn in centrul camerei in care ajunsese...isi aminteste toate visele frumoase si toate cosmarurile pe care le a avut..isi aminteste chipul naturii..si isi vrea inapoi forta cu care a facut acele minuni ce au ramas si azi in amintirile celor ce au fost prezenti.vrea sa danseze din nou in ringul lucrurilor frumoase...isi vrea tot ce a pierdut inapoi..noroc ca ia ramas sufletul..
"imi vreau seninatatea inapoi!"striga speriat destramand tacerea labirintului inflacarat.
"imi vreau viata si soarele..imi vreau privirea senina inapoi...unde am ajuns nu stiu...cine sunt cei din urma mea ma intreb neincetat..ce vor de la mine si ce imi vor face?"
doua personalitati rasar din el...una ce se teme si una ce incearca sa supravietuiasca...are nevoie de echilibrul ce ia fost pana acum in aripi...era obisnuit sa zboare si sa iubeasca...acum incepe sa cunoasca ura...uraste pe cei ce nu i dau pace...si pe cel ce priveste spectacolul suferintei lui...pe cel ce rade de lacrimile cei curg neincetat..pana acum nu ura pe nimeni pentru ca nu si a cuoscut dusmanii...
"nu vreau sa mai sufar,mai bine mor..!!!"striga din nou spre cerul care abia se mai vede sperand ca cineva i l aude...nu inceteaza sa spere..isi vrea visele frumoase inapoi..