miercuri, 21 aprilie 2010

Cutremurul de la L' Aquila inca in visul meu


Azi de dimineata m-am trezit toata transpirata respirand greu.am visat ceva urat.Fara forta,cu greu m-am ridic fund si am incercat sa mi amintesc ce am visat..cateva imagini am inceput sa descifrez.un bloc care se clatina,persoane care tipa..frica si disperare..era chiar blocul in care locuiesc,un bloc de 8 etaje,cum e posibil?Imi amintesc ca blocul cade si eu nu ma trezisem inca in timp ce ne prabuseam cu totii..nu reuseam sa revin la realitate..
Ciudat,dar ne am salvat..nu murise nimeni si blocul aluneca la vale cu noi prinsi inautru.cum am putut sa raman treaza intr un vis de prabusire?stiu ca deobicei persoanele se trezesc cand cad in gol.
Imediat mi am adus aminte de cutremurul din L'Aquila.Aveam inchiriata o casa.Acolo locuiam cu mama.Eu ma tot deplasam,dar mama era mereu acolo,pana cand intr o sambata m am trezit nervoasa si nu mi explicam de ce,am sunat o pe mama si i am spus ca trebuie sa ne mutam de acolo,sa faca repede bagajele si sa schimbam casa si orasul.Ea nu intelegea de ce iar eu nu i puteam explica,nu aveam niciun motiv intemeiat pentru a lua acea decizie.Dupa amiaza am pornit spre L'Aquila.ajunsa acolo priveam colinele si muntii ce erau de jur imprejur.Zona ce se aseamana foarte mult cu depresiunea Petrosani din judetul Hunedoara.
Priveam casele constuite acum multa vreme cum rezistau inca pe pamantul cutremurat an de an.Am ajuns la mama.am incarcat masina cu valize si am venit la mare...ziua a trecut..mama dormea iar eu nu aveam somn..stateam in fata calculatorului si intentionam sa pierd toata noaptea asa..pana la ora 3 dimineata cand se cutremura tot in jurul meu..fara panica m am dus la mama in dormitor si am trezit o.Ea era foarte speriata si plangea..a durat 30 de secunde..30 de secunde ce pareau prea lungi..cand totul s a sfarsit ne am linistit,adormind impreuna.
Dimineata ma trezeste mama si mi spune ce a vazut la stiri,ce s a petrecut in muntii unde noi aveam casa.mii de persoane disparute si tot orasul distrus..parintii ce plangeau copiii,copiii ce si cautau parintii..persoane ce si priveau casele distruse..400 persoane moarte din care 40 de romani..familii cu destinul schimbat,distrus..de acolo venisem eu cu o zi inainte..cutremurul ajunsese si la noi,la mare,dar nu s a intamplat nimic,din fericire!
Plang pentru ei,pentru cei ce acum nu mai au!Pentru cei ce plang,pentru cei ce sufera si acum,pentru cei care au pierdut familia,pentru cei care sunt pierduti!Sper ca suntem departe de o alta tragedie ca cea de la L'Aquila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu