miercuri, 19 mai 2010

Calatorie in adancul sufletului



In cele din urma raspunsurile ajung la tine.Le ai cautat mult timp si te intrebai de ce nu intelegi.Nu era inca vremea.Acum poti sa asculti si ceea ce este pe fundal
poti vedea si ce este in indepartare,poti intelege de ce persoanele plang cand isi aduc aminte de momentele triste,poti intelege de ce suntem intr o continua cautare,
poti intelege tot ceea ce va urma sa ti se intample,poti zambi cand privesti un copil ce rade,iti poti dori sa ai aripile unui pescarus,poti lupta pentru ceea ce
este pt tine important,iti poti cauta sufletul pereche..
In dezordinea ce o aveam in cap reusesc sa pun totul cap la cap si sa gasesc aceste raspunsuri,sa caut seninatatea si sa am rabdare pana o voi gasi,reusesc sa privescin ochii celor ce tin la mine si sa le ascult cuvintele,sa incerc sa traduc totul pe limba mea si sa raspund din suflet.Reusesc sa opresc lacrimile ce vor sa iasa la suprafata,pot sa iau de mana pe cine iubesc si sa l sarut lung,pot sa incerc sa ajut pe cine are nevoie de mine.Pot sa fiu acolo cand ma striga si pot sa mi imaginez ceea ce as vrea sa mi se intample,sa construiesc o piramida a dorintelor ce urca pana in nori..poate chiar mai sus.
Misiunea mea este cea de a mi lasa inima sa zboare,sa caute o alta dimensiune apropiata de ceea ce inseamna paradis.imi voi intinde aripile si voi cauta fericirea.
Acum imi place sa mi imaginez ca soarele a rasarit pentru mine si ca ploia vine pt a mi spala sufletul,frunzele pomului de argint cad pt a mi crea un covor pe care sa
pasesc si zgomotul valurilor marii este defapt vocea ei ce ma tot indeamna sa intru in mare si sa privesc lung spre infinitul ei,sa mi imaginez ca acolo este un sfarsit
de lume si ca de acolo incepe alta.Acum stiu ca norii danseaza pe cer dupa muzica ce mi o canta pasarea de la fereastra,vantul adie pt a mi racori incheieturile atunci
cand obosesc,si cu toatea acestea pot sa spun ca lumea este a mea si ca niciodata nu voi ramane singura!
Inchid ochii si as vrea sa adorm,imi imaginez ca sunt printre pesti in adancul oceanului.Imi imaginez ca vad un delfin indepartandu se intr o padure de alge si asa
descopar linistea marii,aud doar cantecul unei balene ce si invata puiul sa iasa din cand in cand la suprafata in lumea noastra pt a trage aer in piept.Reusesc sa
descopar lumea lor,si nu se supara.Ma lasa sa privesc minunatiile din jur,corali si flori de mare iar in mintea mea cant si eu cu ei si asa adorm cu linistea oceanului in
mine..
Ma trezesc si o iau de la capat,fie soare,fie ploaie,ziua este frumoasa pentru mine si clipele sunt lungi pt ca le bag in seama si incerc sa inteleg orice secunda ce
ticaie in ceasul de perete.Pretuiesc fiecare moment si fiecare cuvant spus din iubire.fiecare "te iubesc!" este ca primul si fiecare mangaiere este minunata.
Clipele lungi ma ajuta sa gasesc rostul fiecarui cuvant rostit de mine sau de cei din jur,fiecare privire confuza sau plina de fericire,trista sau deprimata.Pot
sa fac diferenta oricariu gest si asa reusesc sa fac ceea ce este potrivit..

..si merg mai departe...

2 comentarii:

  1. toti mergem mai departe....chiar si atunci cand stam pe loc:)

    RăspundețiȘtergere
  2. este atat de greu sa merg mai departe..trebuie intai sa desfaci lanturi sa deschizi catuse..sa ti faci curaj si sa incepi sa privesti inainte

    RăspundețiȘtergere