miercuri, 9 iunie 2010

Indiferenta doare..sau nu?


Este primul pas spre monotonie si singur pas de echilibru ramas.A fi indiferent inseamna a nu suferi,a nu plange,a nu fi confuz,a nu ti pune intrebari fara raspuns, a nu fi ingrijorat..adik a sta fara probleme..linistit si fericit. este oare indiferenta fericire?
Este oare indiferenta liniste?eu inca nu pot sa cred suta la suta.nu am cum.pentru ca principiile mele nu s au nascut asa..am avut un alt gen de evolutie..dar ceva in mine imi spune ca voi fi convinsa ca asa trebuie gandit fenomenul odata cu pasii facuti pe cararea vietii indreptandu ma spre sfarsit..doar asa voi putea sta linistita. si asa un inger cade cu tot cu sperantele lui..se prabuseste in multimea de roboti ce nu privesc in jur.isi strange aripile cazute de pe jos si le pune intr o cutie.o ridica si o cara in spate cu lacrimi in ochi.gandindu se la momentul in care albul devine gri si lacrimile vor inceta sa cada...la schimbare.. da, se gandeste la schimbare si ii e greu sa o accepte.crede in iubire din ce in ce mai putin...trist si de necrezut dar ajungem lipsiti de scrupule si fara teama de ceea ce ar trebui sa ne fie frica..temerile noastre se schimba..ne va fi frica de natural si vom tinde spre superficial..incet..incet..ne cade o geana si se spulbera un vis..ne apare un rid si noi incercam sa l anulam..