Dancing in the rain

Loading...

miercuri, 10 martie 2010

inceput de puzzle


."a nu fi capabil sa opresti fluxul gandurilor este o suferinta teribila"..dar nu ne dam seama pentru ca majoritatea avem aceasta problema..de aceea este considerata o situatie perfect normala.Opusul acestei situatii era numita de vechii samani Liniste interioara..si atunci imi iau o pauza:
"ma simt eliberata..parca.."zic usurata cu un suras pe buze,simtind ca inima imi bate din ce in ce mai tare,constienta ca acum trebuie sa o iau de la capat.simt aerul cum imi ajunge in plamani,simt cum vantul imi mangaie fata.
incep sa refac un puzzle regasit in interior miscand piesele cu gandul,foarte atenta pt a nu gresi nimic.caut si caut piesele nevazute,ascunse in spatele confuziei din adancul inimii extrem de convinsa ca am sa le gasesc curand.ating din greseala un presentiment ce mi sopteste ca totul va fi bine..caut in continuare cu mai mult curaj si speranta si in cele din urma gasesc doua piese:rabdarea si dorinta.
Le pun impreuna cu celelalte si imi spun:"acum pot!"..pot sa ascult,sa urmaresc si sa doresc sa stiu mai multe...pot sa fac timpul sa incetineasca un pic pt mine..pot sa ma opresc pentru cateva secunde sa caut in interiorul meu ceea ce este absent in ale mele ganduri...

Pot sa..


astazi de exemplu..vreau sa pierd ritmul...pot sa deschid fereastra si privesc soarele...pt ca azi e soare,nu e frig...azi pot sa ma plimb pe plaja si sa alerg cu cainele in ce directie imi doresc..pot atinge nisipul...pot sa gandesc cu voce tare...pt ca astazi pot sa fiu singura...pot sa zbor cu gandul intr un loc unde pot sa fac ce vreau..astazi pot sa inchid telefonul...e ocupat..sunt ocupata!hehehe

duminică, 7 martie 2010

Un mod

Isi pune zilnic aceleasi intrebari si se consuma pentru aceleasi probleme.pentru ce atata curiozitate?nu poate lasa lucrurile asa cum sunt si sa faca ce e bine pt el?
Sunt atatea greutati ce le intampina.oare asa ii este dat sau si le creaza singur?este confuz intr-o celula inchisa de ceva timp.nu are aer pentru ca nu respira.aerul exista dar de ce nu poate respira?ii este frica de poluarea lui?sau vrea si ceva il tine?

Inca respira.isi arata vointa si sentimentele puternice ce inca mai zac in el.fuge in spatiul infinit al durerii si isi misca inca pleoapele pline de oboseala cu greu,respira greu.totul e un vis urat?este viata ce arata cat este de dura. Peretii labirintului i se par din ce in ce mai inalti,vantul sufocabil din ce in ce mai puternic iar lumina din ce in ce mai putina.nu gaseste nici o iesire doar usi ce duc in alte coridoare pline de o caldura insuportabila.
Este un mod urat de a privi situatiile intampinate in viata dar cateodata chiar se intampla ca lucruile sa nu mearga bine,omul lupta..cauta si cere,plange si suspina dar stie ce inseamna si fericirea,zambetul si iubirea.
Din fericire omul stie sa iubeasca si sa spere,doar ca cei mai multi au uitat lasandu se acaparati de greutatile intalnite pe parcursul vietii,ignorand micile minuni ce se intampla in jurul nostru fara a se gandi la ceea ce planeta noastra ofera si la ceea ce altii pot da.

ochii interzisi

I l privesc in ochi si ma priveste la fel..il ating accidental si nu l deranjeaza..sufletul imi sopteste sa ma apropii si el ramane pe loc privindu ma lung...doi ochi mari negri imi inmoaie corpul..simt ca ametesc si surad ca o toanta..imi raspunde la chemare si nu are teama sa mi ia mana sa mi o aseze pe pieptul lui in dreptul inimii..ma las dusa de val..accept provocarea dar cedez si mi trag mana repede inapoi...cand este in preajma mea simt caldura razelor de soare chiar daca soarele lipseste...aud pasarele cum canta..simt ca plutesc si as vrea sa l sarut..
-oricare atingere de a ta ma topeste...stiai?am vorbit de nenumarate ori cu tine in vis si ti am spus tot ce vroiam sa ti spun cand erai in fata mea ..frica..placere...emotii...dorinta....asa te descriu si te am in mine...reprezinti interiorul meu cu exteriorul tau..fiecare cuvant pe
care mi l ai spus tin minte...si mi rasuna intr una vocea ta.am impresia ca te vad peste tot...de ce ne blocam atunci cand ne privim..poate pt ca stim ca este interzis sa ne lasam purtati de valul emotiilor noastre..si ne oprim brusc dar fara sa ne trezim la realitate...asa mi place sa gandesc..ca si tu simti la fel..
vreau sa te revad si sa ti vorbesc,sa te privesc in ochi si sa ti spun ca mi ai lipsit cat timp ai fost departe de mine..dragostea este nebuna...vine cand nu te astepti..
fara sa bata la usa inimii...intra neinvitata si ma cuprinde toata...corpul imi arde si ochii imi surad..inima bate tare si gandul este lung..lung vine spre tine..si cuvintele nu ajung.
oare stii ca eu sunt aici si te astept?oare stii ca sunt dispusa sa respir pentru tine daca tu vreodata nu vei mai putea?oare iti poti imagina ca daca singuratatea te
inconjoara pot veni eu sa te imbratisez..si daca simti ca usile se inchid eu sunt acolo sa le sparg...
pasiune interzisa...se termina cu dorinta neimplinita si remuscari..te indragostesti si te pierzi...te trezesti la realitate si regreti..

Doi pasi..(dialog cu ea)

Doi pasi si este de ajuns sa ti dai seama unde gresesti..doi pasi..importanta e directia..daca simti ca esti o persoana care actioneaza doar din sentimente,emotii
si senzatii..atunci trebuie sa pasesti spre poarta ratiunii si sa cauti legatura dintre ele..incearca sa te asculti si sa te intrebi..da ti importanta.
totul incepe cu dialogul dintre cap si piept..tu insemni cele doua..nu poti avea o evolutie fara una din ele...
conteaza frumusetea exterioara dar si cea interioara..pt a fi privit intr un mod deosebit.
-poate ca ar trebui sa devin vegetariana..poate calugarita..poate psiholog...poate nebuna..poate nevasta..poate mama..poate toate astea la un loc pt a ma putea cunoaste.
-nu mai vorbi prostii...echilibrul si rabdarea sunt cele mai importante calitati ale unei persoane..gaseste le!vei fi fericita...alege!ai nevoie de tine..asculta bine ce ti doresti,asculta ti inima..da ti o sansa..nu ti plange de mila niciodata..
-nu stiu ce vreau sa fiu..imi lipseste copilaria..vreau sa fiu femeie totodata...vreau ca viitorul meu sa fie subliniat de dragoste...dar parca mai mult de cariera.si asa ajung sa fiu confuza.
-trebuie sa te ajuti sa intelegii...forta si intelepciunea nu ti lipsesc..incearca sa ti creezi frumusetea interioara..daca o ai deja..ajut o sa evolueze..tu nu ai nevoie de altii...ai nevoie de tine...si altii au nevoie de tine..

Vad,vreau..strig!

''vad in jurul meu oameni ce nu pot fi ajutati de nimeni,persoane prinse in aceasta inchisoare a slabilor unde soarele rasare numai cand vrea el.
geamurile inchise.usile au lacat.nu intra lumina.se aud doar soapte ale celor ce vor sa iasa de aici.nimeni nu a iesit pana acum.se aude ca cei de afara ne cred nebuni,ei cred ca noi nu avem scapare.noi avem speranta iara ei au tot.cu toate ca suntem inchisi,traim in acelas spatiu cu ei..un spatiu sferic fara sfarsit...ei ii spun Pamant,noi ii spunem Cosmar..ei ne numesc Slabii..noi ii numim Oameni..ei ne judeca...noi ii lasam in pace.''
deschide ochii nedumerit...adormise pe o platforma de lemn in centrul camerei in care ajunsese...isi aminteste toate visele frumoase si toate cosmarurile pe care le a avut..isi aminteste chipul naturii..si isi vrea inapoi forta cu care a facut acele minuni ce au ramas si azi in amintirile celor ce au fost prezenti.vrea sa danseze din nou in ringul lucrurilor frumoase...isi vrea tot ce a pierdut inapoi..noroc ca ia ramas sufletul..
"imi vreau seninatatea inapoi!"striga speriat destramand tacerea labirintului inflacarat.
"imi vreau viata si soarele..imi vreau privirea senina inapoi...unde am ajuns nu stiu...cine sunt cei din urma mea ma intreb neincetat..ce vor de la mine si ce imi vor face?"
doua personalitati rasar din el...una ce se teme si una ce incearca sa supravietuiasca...are nevoie de echilibrul ce ia fost pana acum in aripi...era obisnuit sa zboare si sa iubeasca...acum incepe sa cunoasca ura...uraste pe cei ce nu i dau pace...si pe cel ce priveste spectacolul suferintei lui...pe cel ce rade de lacrimile cei curg neincetat..pana acum nu ura pe nimeni pentru ca nu si a cuoscut dusmanii...
"nu vreau sa mai sufar,mai bine mor..!!!"striga din nou spre cerul care abia se mai vede sperand ca cineva i l aude...nu inceteaza sa spere..isi vrea visele frumoase inapoi..