Vad,vreau..strig!

''vad in jurul meu oameni ce nu pot fi ajutati de nimeni,persoane prinse in aceasta inchisoare a slabilor unde soarele rasare numai cand vrea el.
geamurile inchise.usile au lacat.nu intra lumina.se aud doar soapte ale celor ce vor sa iasa de aici.nimeni nu a iesit pana acum.se aude ca cei de afara ne cred nebuni,ei cred ca noi nu avem scapare.noi avem speranta iara ei au tot.cu toate ca suntem inchisi,traim in acelas spatiu cu ei..un spatiu sferic fara sfarsit...ei ii spun Pamant,noi ii spunem Cosmar..ei ne numesc Slabii..noi ii numim Oameni..ei ne judeca...noi ii lasam in pace.''
deschide ochii nedumerit...adormise pe o platforma de lemn in centrul camerei in care ajunsese...isi aminteste toate visele frumoase si toate cosmarurile pe care le a avut..isi aminteste chipul naturii..si isi vrea inapoi forta cu care a facut acele minuni ce au ramas si azi in amintirile celor ce au fost prezenti.vrea sa danseze din nou in ringul lucrurilor frumoase...isi vrea tot ce a pierdut inapoi..noroc ca ia ramas sufletul..
"imi vreau seninatatea inapoi!"striga speriat destramand tacerea labirintului inflacarat.
"imi vreau viata si soarele..imi vreau privirea senina inapoi...unde am ajuns nu stiu...cine sunt cei din urma mea ma intreb neincetat..ce vor de la mine si ce imi vor face?"
doua personalitati rasar din el...una ce se teme si una ce incearca sa supravietuiasca...are nevoie de echilibrul ce ia fost pana acum in aripi...era obisnuit sa zboare si sa iubeasca...acum incepe sa cunoasca ura...uraste pe cei ce nu i dau pace...si pe cel ce priveste spectacolul suferintei lui...pe cel ce rade de lacrimile cei curg neincetat..pana acum nu ura pe nimeni pentru ca nu si a cuoscut dusmanii...
"nu vreau sa mai sufar,mai bine mor..!!!"striga din nou spre cerul care abia se mai vede sperand ca cineva i l aude...nu inceteaza sa spere..isi vrea visele frumoase inapoi..