Dancing in the rain

Loading...

vineri, 23 aprilie 2010

Durerea cui?


E trist cum la nivel mondial exista prea multi ce cauta de lucru si foarte multi ce nici macar n au chef sa munceasca,cum ar fi fost daca si aia ar fi vrut un loc
de munca.In orice caz suntem foarte multi si nu e asta singurul motiv,cei care muncesc sunt suprasolicitati tocmai pentru a reduce costurile patronului de 2 lei
ce gandeste in acest mod..pentru a reduce costurile reduce personalul si asa se imbogateste..ce sistem de tot rahatul.Vezi saracele chelneritze ca si dau duhul la
locul de munca nefacand fata programului si clientelei de unele singure..cum poti sa tii o simpla chelneritza 12 ore de munca si sa o pui si sa spele tot localul
pentru ca te doare in buzunar sa iei o femeie de servici platita la ora..sau ce sa mai zicem de cei ce muncesc in birouri..isi petrec si timpul liber in birou,la servici pentru a rezolva ultimele probleme ramase.Zice cineva:"hai ca te platesc pentru orele in plus"?Sunt putini cei care o fac..monedaaaaaaa..banul are valoare,de mult a ajuns banul la valoarea vietii.Ne ducem tot in jos si nimeni nu schimba nimic decat nivelul monetar.Eu nu ma plang,dar vad lume trista in jurul meu..si fuck!ne intrebam cand ajungem acasa de ce suntem stresati..se intreaba medicii cand se fac statisticile de ce mor tot mai multi oameni de inima..de ce se inmultesc fumatorii?si totul e in lantz.Vrem pace si armonie?e pai nu mai e cazul ca speranta sa se prezinte pe la usile caselor noastre..

Sunt prea multi ce sunt dati afara neplatiti,prea multi ce lucreaza la negru..ca vezi Doamne, asa nu se mai platesc taxele.Ehh, parca s ar plati din buzunarul angajatilor.
Pai nu!Tot patronul se imbogateste..e adevarat ca riscul e de partea amandurora..dar angajatul ala amarat ce are de castigat daca tot risca..sunt si multi cei ce se cam satura si pleaca in lumea larga..zic ei:acolo e mai bine! si zic bine."Foarte bine" nu este nicaieri din pacate,doar "mai bine" poti gasi.Macar atat. Si o sa inchei ca deja o dau in Parazitii.

Feb 4, 2010

"Caut loc de munca,constructii interioare sau exterioare..am 21 de ani sunt din campina..si sunt dispus ptr orice oferta,astept un raspuns la nr de telefon 072931xxxx sau adresa de email .. .multumesc anticipat
x din cernavoda"

Feb 4, 2010

"sint lacatus mecanic confectii metalice si constructii metalice,si naval.cunosc desen tehnic si sudura .caut loc de munca in strainatate numai pe baza de contract tel.0768xxxxxx.ofer seriozitate si cer seriozitate.
x din Medias, Romania"

joi, 22 aprilie 2010

Bucatzele


Sunt bucatele din mine..sunt bucatele din tine..sunt bucatele din noi ce trebuie puse cap la cap.Asta numim noi a construi ceva in viata..defapt ne construim pe noi
si ne regasim,ne provocam si luptam pt a ne recupera aceste bucatele doar ca eu am pierdut prea multe in luptele ce le am avut cu armatele destinului si le am pierdut
pentru ca nu am stiut sa mi aleg aliatii si asa se intampla cand ai prea multe propuneri de alaturare:nu mi am rezervat timpul necesar pt a analiza..asa e la inceput..
Si apoi incepi sa apelezi la constiinta..o dai in religie..o dai in spiritualism..o dai in orice,numai bine n o dai..si asa lumea te ia de nebun..incepi cu pesimismul.
Apoi o dai in paranoia,te uiti in jur si te intrebi de ce traiesti si pt cine lupti..deci vezi apelezi la ea.De cand eram mica tata imi spunea:"fata mea..traim in secolul in care conteaza imaginea!" Aveam doar 10 ani si nu intelegeam bine ce spune..important e ca mi amintesc,si asa este,ce este?doar imaginea..hainutze,posetutze..banutzi,
masina luxoasa,telefon de sute de euro,blugi doar de la ck..sosetutele armani,posetutza miu miu..

Si incepi sa te saturi..zici:"imi trag doua cizme de cowboy si o camasa in carouri cu bulgii stramti inchisi la culoare..parul cret lasat liber ciufulit..manecile suflecate si go girl...la pas in lumea larga..libera,fara teama,fara frica de a pierde ceva.Prin intrebari si raspunsuri satisfacatoare se ajunge la o anumita excitare de natura psihica iar dupa putin timp ajungi la concluzia ca ceea ce te multumeste psihic este mult mai puternic si mai placut decat ceea ce te multumeste fizic.Sunt bucatelele din puzzle si vreau sa le gasesc pe toate.

miercuri, 21 aprilie 2010

Cutremurul de la L' Aquila inca in visul meu


Azi de dimineata m-am trezit toata transpirata respirand greu.am visat ceva urat.Fara forta,cu greu m-am ridic fund si am incercat sa mi amintesc ce am visat..cateva imagini am inceput sa descifrez.un bloc care se clatina,persoane care tipa..frica si disperare..era chiar blocul in care locuiesc,un bloc de 8 etaje,cum e posibil?Imi amintesc ca blocul cade si eu nu ma trezisem inca in timp ce ne prabuseam cu totii..nu reuseam sa revin la realitate..
Ciudat,dar ne am salvat..nu murise nimeni si blocul aluneca la vale cu noi prinsi inautru.cum am putut sa raman treaza intr un vis de prabusire?stiu ca deobicei persoanele se trezesc cand cad in gol.
Imediat mi am adus aminte de cutremurul din L'Aquila.Aveam inchiriata o casa.Acolo locuiam cu mama.Eu ma tot deplasam,dar mama era mereu acolo,pana cand intr o sambata m am trezit nervoasa si nu mi explicam de ce,am sunat o pe mama si i am spus ca trebuie sa ne mutam de acolo,sa faca repede bagajele si sa schimbam casa si orasul.Ea nu intelegea de ce iar eu nu i puteam explica,nu aveam niciun motiv intemeiat pentru a lua acea decizie.Dupa amiaza am pornit spre L'Aquila.ajunsa acolo priveam colinele si muntii ce erau de jur imprejur.Zona ce se aseamana foarte mult cu depresiunea Petrosani din judetul Hunedoara.
Priveam casele constuite acum multa vreme cum rezistau inca pe pamantul cutremurat an de an.Am ajuns la mama.am incarcat masina cu valize si am venit la mare...ziua a trecut..mama dormea iar eu nu aveam somn..stateam in fata calculatorului si intentionam sa pierd toata noaptea asa..pana la ora 3 dimineata cand se cutremura tot in jurul meu..fara panica m am dus la mama in dormitor si am trezit o.Ea era foarte speriata si plangea..a durat 30 de secunde..30 de secunde ce pareau prea lungi..cand totul s a sfarsit ne am linistit,adormind impreuna.
Dimineata ma trezeste mama si mi spune ce a vazut la stiri,ce s a petrecut in muntii unde noi aveam casa.mii de persoane disparute si tot orasul distrus..parintii ce plangeau copiii,copiii ce si cautau parintii..persoane ce si priveau casele distruse..400 persoane moarte din care 40 de romani..familii cu destinul schimbat,distrus..de acolo venisem eu cu o zi inainte..cutremurul ajunsese si la noi,la mare,dar nu s a intamplat nimic,din fericire!
Plang pentru ei,pentru cei ce acum nu mai au!Pentru cei ce plang,pentru cei ce sufera si acum,pentru cei care au pierdut familia,pentru cei care sunt pierduti!Sper ca suntem departe de o alta tragedie ca cea de la L'Aquila.

marți, 20 aprilie 2010

il mio angelo


Tu esti ingerul meu venit de departe,de sus pentru a mi aduce dragoste,pentru a mi neutraliza gandurile si a mi deshide larg ochii..ochii tai imi spun ca esti de partea intunecata dar bratele ti se deschid in semn de pace,puterea ce o ai te inalta deasupra tuturor si tu..tu esti ingerul meu ce mi aduce iubire si imi mangaie sufletul.
Venit de departe,de sus reusesti sa mi aduci in suflet sentimente puternice,mi te arati intr un mod deosebit cu o oglinda in mana..ma uit in oglinda si tu o arunci pe
pamant facand o bucati..mii de bucati de oglinda intre noi si tu imi surazi in semn de satisfactie.vrei sa fii tu oglinda mea si imi imiti orice miscare..tu esti acelsi
inger ce mi aparea mereu in vis..acum te am in fata mea si nu stiu sa ma abtin a nu te provoca la lupta pentru cucerirea inimilor.parul tau lung si bratele tale atat
de puternice imi lasa senzatia ca ceva nu se potriveste..caracteristicile un pic feminine cu cele atat de masculine imi spun ca ai sensibilitatea necesara pt a ma
intelege,pe mine,ca femeie..si ca ma poti proteja indeajuns tu ca barbat..chipul tau perfect ma induce in eroare..
Ma iei de mana si incepi sa pasesti spre lumina,o caldura incredibila imi patrunde interiorul corpului si ma face sa tip privindu te confuza ca si cum nu as mai tine minte exact cine esti si de unde vii.ma privesti inapoi si imi spui: " sunt perechea sufletului tau!"

O replica banala la care in mod normal as fi ras si as fi raspuns inapoi ca nu cred in asa ceva.Dar tu m ai facut fara prea multe cuvinte sa cred ca exista ingeri
si ca exista suflete pereche.Sa cred in ceea ce deobicei imi imaginam ca urmeaza dupa sfarsitul unui film de dragoste..noi suntem continuarea unei frumoase povesti de
iubire!

luni, 5 aprilie 2010

autostima este motivare



atunci cand nu mai crezi in propriile forte,fa ceva!este urat sa nu ai incredere in tine..ajuta te sa te iubesti si sa te pretuiesti..testeaza te eventual..da ti
valoare..invata sa te cunosti mai bine analizand propria lume interioara in toata complexitatea ei focalizand atentia nu doar pe aspectele negative ci si pe cele
pozitive mai ales!pentru asta trebuie sa fi obiectiv..a ramane blocat la ideea ca nu poti face ceva nu te ajuta sa te cunosti..chiar daca asta presupune un anume risc,
trebuie sa fi sigur pe tine..
O poveste

"Un rege isi puse curtea la o incercare pentru un post important. Numerosi oameni puternici si intelepti se aflau in jurul lui.
"Inteleptilor - spuse regele - am o problema si vreau sa vad care dintre voi este in stare sa o rezolve."
Ii conduse pe oameni la o usa enorma, mai mare decat vazusera vreodata. Regele le explica :
"Aici vedeti cea mai mare si mai grea usa din regatul meu. Care dintre voi poate sa o deschida ?"
Unii dintre curteni scuturara doar din cap. Altii, care se numarau printre cei intelepti, se uitara la usa mai de aproape, dar recunoscura ca nu pot sa o faca. Cand inteleptii spusera asta, restul curtii consmiti ca aceasta problema este dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la usa. O examina cu ochii si cu degetele, incerca mai multe posibilitati de a o deschide si, in cele din urma, o trase cu o smucitura puternica. Si usa se deschise. Fusese lasata intredeschisa numai, nu inchisa complet, si nimic altceva nu fusese necesar, decat bunavointa de a realiza ceva si curajul de a actiona cu indrazneala. Regele spuse :
"Vei primi postul de la curte, pentu ca tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iti pui propriile puteri in joc si ai curajul sa risti o incercare "

cu un element gasit in puzzle am simtit ritmul indian


Imagineaza ti niste casti ce ti transmit urechilor sunete ce te fac sa nu te poti abtine sa te misti,un ritm ce ti produce o stare de euforie ce te face sa bati din
palme.Piciorele incet incet mi se departeaza si coatele la fel,continui sa bat din palme,ridicand un picior apoi altul si pe ritm simt cum inima imi bate..
Sunetul intra in mine si devin o imagine care privita produce acelasi efect.Nu mai simt cum calc,simt ca plutesc si ca pot face orice miscare,inchid ochii si
incep sa cant invartindu ma ca un zbarnel.ma opresc brusc si incep sa mi misc soldurile,privesc intr-un punct fix orice miscare as face,bat din picioare
si continui sa privesc fix..ma aplec si continui sa bat din picioare..mainile mi se unesc si corpul se indreapta,realizez ca ma alfu pe o plaja si ma misc in
nisip.Este minunat cum reusesc sa dansez libera avand ca spectator marea..ma opresc si privesc spre apa.Ritmul nu dispare iar eu pasesc incet spre mare.As vrea sa ating apa!
privesc cum imi vorbeste si incerc sa o inteleg..imi spune ca pentru a o intelege mai bine trebuie sa intru si fara sa mi dau seama deja sunt in mare.
Privesc in jur si vad cat este de limpede..briza marii ma mangaie si ma indeamna la dans.Din nou palmele incep sa faca zgomot dar acum as vrea sa schimb un pic ritmul,sa l incetinesc un pic pentru a fi in sincron cu marea.Vreau sa dansez impreuna cu ea!m a invitat..imi departez mainile si ma misc lent odata cu valurile ce mi le trimite..
sunt anumite emotii ce le putem controla si emotii ce nu le putem controla,emotii ce le putem accepta si emotii ce le putem refuza,emotii ce putem crea si emotii ce putem distruge.suntem capabili sa ne imaginam si asa reusim sa dam viata senzatiilor.
Imaginatia este un dar ce trebuie dezvoltat,este un dar ce are o importanta majora in baza noastra a vietii.

duminică, 4 aprilie 2010

ochelari de cal


A invata de la ceilalti este un lucru mare.Multi reufza sa priveasca in jur..iara atunci cand o fac reusesc sa faca decat o analiza superficiala a ceea ce au
in fata ochilor.Nu reusesc sa gandeasca spre ideea ca le poate fi de folos,chiar daca nu este de al lor gust..urat!pt ca doar asa poti evolua si poti perfectiona
oricare parte din tine,doar asa poti merge mai departe cu mai mult curaj si experienta.Am observat ca sunt foarte criticata iar eu nu reusesc sa o fac,reusesc sa observ si sa comentez,sa descriu si sa analizez(si zic eu..deloc superficial)mai nou,am pierdut din atributele pe care le aveam pt care eram foarte criticata,tineau un pic de varsta si copilarie.Acum sunt din ce in ce mai putine iara criticile dispar pt ca nu mai au subiect dar persoanele tot nu reusesc sa accepte modul meu.

Acum este si mai urat pt ca nu mai exista motivele pt care ma judecau,se legau practic de nimicuri,acum nu ma suporta si gata..ciudat..oare pt ca mi place sa invat de la altii si reusesc foarte bine sa mi adaug mereu tot mai multe experiente pe orice plan?sunt in milano si observ aceeasi atitudine doar ca un pic mai diplomatica.Persoanele se ascund mai bine si comunica mai usor si mai educat fata de personajele din alte locuri.Sunt la un curs important unde imi petrec toata ziua impreuna cu colegii de la 9 dimneata la 6 seara.Am reusit sa facem din 10 persoane ce provin di diferite locuri ale lumii (republica dominicana ,romania, ungaria, italia, rusia)un grup dragut si foarte bine strans,ceea ce la mine in tara niciodata nu am reusit sa fac nici in 10 ani.Persoanele se privesc si se studiaza dar se critica mai putin,cu cat imi petrec mai mult timp afara si cu cat vad mai multe locuri ajung tot mai aproape de concluzia ca la noi in tara este o mentalitate foarte redusa,incuiata,ciudata..cum doriti sa i spuneti.

Si au trecut doar 2 ani...ma gandesc ce voi mai vedea cu acesti ochi..si de cate ori va trebui sa mai oftez din acest motiv..